Şcoala din Mănăstireni

La 22 mai 1785, Mănăstireniul a fost vizitat de Dimitrie Eustatievici, directorul şcolilor ortodoxe din Transilvania, care i-a adunat pe sătenii şi i-a întrebat dacă vor să aibă şcoală.

Şcoala a fost susţinută, potrivit unui ordin imperial, de către înşişi părinţii şcolarilor.

Din cauza dificultăţilor materiale, şcoala a fost mutată în localitatea Straja, unde a funcţionat până în 1815 cand a fost readusă la Mănăstireni.

Din anul 1863 a început strângerea fondurilor pentru zidirea unei şcoli din piatră. A fost construită în anul 1882.

Cel dintâi învăţător care în această şcoală a fost loan Stoicoviciu. Materiile predate erau: purtarea morală, dirigenţia, atenţiunea, religia şi rugăciunea, limba maternă (citire şi scriere dictată), matematica, geografia, istoria, drepturile şi datorinţele elevilor, ştiinţele naturii (istoria naturală), fizica, economia, „disterităţile” (dexterităţile) tehnice: cântul, desenul, caligrafia, industria de casă şi gimnastica.

Trebuie menţionat că până în anul 1904, şcoala funcţiona în clădirea parohiei. Din acel an s-a dat în folosinţă o nouă clădire cu patru săli de clasă, sală profesorală şi biroul directorului. În această clădire, şcoala a funcţionat până în anul 1965, când în Mănăstireni s-a dat în folosinţă o nouă clădire cu opt săli de clasă, sală de gimnastică, sală profesorală, biroul directorului, sală pentru bibliotecă, sală pentru arhiva şcolii. Clădirea veche a fost cedată pentru amenajarea dispensarului din localitate.

În perioada 1918 – 1948 învăţământul s-a desfăşurat atât în limba română cât şi în limba maghiară.

În anul şcolar 1937/1938 se desfiinţează şcoala cu predare în limba maghiară. Aceasta se va reînfiinţa în anul şcolar 1944/1945, ca şcoală cu şapte clase.
Cu ocazia reformei învăţământului din 1948, şcolile de toate gradele au fost etatizate, asigurându-li-se baza materială şi cadrele didactice necesare. Reforma a stabilit măsuri pentru cuprinderea la cursuri a tuturor copiilor de vârstă şcolară. Fiecare învăţător avea câte o clasă formată din 25 – 35 de elevi; profesorii urmau să predea conform specializărilor lor. În această perioadă începe să se schimbe şi conţinutul învăţământului. În primul rând, religia a încetat să mai fie o materie de învăţământ.

Obiectele de baza erau: limba română, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia, ştiinţele naturii, obiecte estetice. Se introduce, ca materie de studiu obligatorie, limba rusă.